Interesant subiectul. Specialistii despre care se face vorbire, banuiesc ca nu au avut niciodata un caie si studiile s-au pe caini inchisi in custi si stresati. Cine are un caine de companie dupa cativa ani, oberva ca EL devine un mambru al familiei. Eu am catel de 11 ani si fiind liber profesionist am petrecut f. mult tip impreuna. Pentru mine si acum este o enigma cum percep cainii notiunea de timp. Pe scurt : l-am invatat (din curiozitate) zilele saptamanii si notiunea de ieri, astazi, maine si poimaine.(Sotia i-mi spunea "nu-ti mai bate joc de caine"). Rezultaul daca-i spun de exemplu: " vino sa-ti spun ceva. Maine mergem in vizita la ....". Reacta este o bucurie fara margini iar apoi ii repet DA MAINE..., lasa coada in jos si se aseaza cu botul pe labe, iar a doua zi ma trezeste de dimineata si da din coada plina de speranta si nerabdare. Sau ii spun "asteapta ca tu mananci dupa ce mancam noi" si se duce in dormitor la jucariile ei si asteapta. Examle sunt multe as putea scrie o carte. De exemplu dupa 5 ani a stiut poarta unei cunostiinte din alt oras, la care fusesem in vizita o singura data. Acum trageti si voi concluzia cun este cu memoria patrupedelor.

Niciodata nu o sa inteleaga notiunea de "ieri, azi, maine" A inteles din tonul tau ca NU e vorba sa vedeti persoana al carei nume l-a recunoscut. A doua zi s-a bucurat ca te vede, ca e o alta zi, era dimineata si ea era odihnita, poate fericita. Notiunea de "asteapta" o au, se face dresaj in sensul asta. Poti sa o inveti sa numere, e OK, va asocia numele cifrei cu o multime anume, precisa, de obiecte, dar nu va avea niciodata notiunea de timp.

atentie! faptul ca ascund surplusul de mancare nu inseamna ca gandesc la viitor?

Cred ca cei care ascundeau rezistau mai bine, s-au selectionat de-a lungul timpului cei care ascundeau si a ajuns sa se transmita genetic. Chiar daca nu mai stiu de ce fac asta, ei o fac si apoi uita.In asta chiar nu cred. In ultima vreme, cainii isi formeaza abilitati speciale, invata sa deschida usi speciale, sau lacate,chiar inchid usile dupa ei , sau il inchid pe tovarasul mai prost, , dar nu mai gasesc niciodata osul ingropat, care oricum, nu mai miroase. (Cel putin asta cred eu)

Explicatia nu sta in picioare. Am spus ca ma trezeste dimineata (loveste in pat cu labuta) si s-a intamplat de fiecare data cand ii spuneam ca plecam de dimineata. Poate-mi explici urmatoarea faza: ma pregatesc sa plec la plimbare cu ea si sotia i-mi spune "daca tot iesi traversati si loati o paine". Bineinteles ca ca pana la coltul strazii am uitat, continundu-mi traseul obisnuit. Ce face catelul? se aseaza in fund la trecerea de pietoni, cand m-am trezit ca merg de unul singur am intors capul si am strigat-o sa vina, dar a ramas neclintita cu o privire... atunci mi-am adus aminte instantaneu ca trebuie sa luam paine. Sau poate-mi explici urmatoarea reactie: intr-o seara ne uitam la televizor , catelul dormea sub masa, la un moment dat sotia se gandeste ca a ramas un os in congelator si o sa i-l dea cand se trezeste. Instantaneu catelul a sarit de sub masa cu labutele pe genunchii sotiei lingandu-se pe bot si dand din coada. Acum lucrurile astea nu ma mai mira si au intrat in cotidian. Altceva ramane un mister. In fiecare an mergem la mare, deobicei la acelasi hotel in aceasi camera, de fiecare data cand ajungem o intrb "Ei! unde e camera?" ea fuge pe coridor si se opreste in dreptul camerei si da cu labuta in usa. Pana aici nimic deosebit. Dar... acum doi ani schimbam hotelul si bineinteles si pozitia camerei. Primim cheia de la receptie si cu catel si cu bagaje ne indreptam spre camera repartizata. Eu ca sa fac un sirit de gluma ii zic "Ei! unde e camera?" si o zbugheste catelul meu pe coridor si se opreste in fata unei usi si se aseaza in coada. Sotia i-mi zice "iar iti bati joc de bietul catel?". Intr-un tarziu ajungem si noi langa catel si ma uit la cheie ma uit la usa ma uit la catel, raman uluit ..... si iata inca un lucru de care nu trebuie sa ma mai mir ca se intampla. SI PENTRU CA NU INTELEGEM ACESTE FIINTE LE EUTANASIEM.