Siameza

 Istoricul si originea

Siameza era cunoscuta demult in Siam (noua Thailanda), fapt atestat de prezenta reprezentarilor destul de similare cu Siameza intr-un manuscris provenit din timpul Ayudhei, numele capitalei Siamului intre 1347-1767, manuscris ce se gaseste in muzeul din Bangkok si unde sunt descrise doua varietati de Siameza: una, Siameza regala (pisica regala a Siamului), supla, zvelta, cu extremitatile de un colorit mai inchis si restul de culoarea fildesului si alta varietate de culoarea ciocolatei, cu extremitatile de o tenta mai inchisa, similara Burmezei de astazi. Aceste pisici erau considerate paznicii templelor, mandria Siamului si oricine ar fi indraznit sa fure sau sa faca contrabanda cu acestea era pedepsit cu moartea.

Cunoscuta odinioara ca si pisica regala a Siamului frumoasa si fascinanta Siameza era prezenta doar la curtile regale si in templele Siamului. Exista diferite povestioare cu privire la coada in forma de carlig a Siamezei, potrivit carora printesele isi insirau pe ele inelele, iar pisica isi facea coada carlig pentru a nu exista posibilitatea de a le pierde.

Se spune ca strabismul, o alta caracteristica a primelor Siameze, se datora faptului ca aceste pisici erau paznici de nadejde ai templelor Siamului avand sarcina de a supraveghea obiectele de cult din acestea. Pentru a-si indeplinii atributiile, pisica se incolacea in jurul vaselor pretioase si nu le scapa din ochi. Multe dintre exemplarele initiale prezentau strabism convergent si anomalii ale cozii, aspecte initial acceptate de standard, dar cu timpul excluse.

In 1793, exploratorul german Simion Pallas face referiri in consemnarile sale cu privire la Siameza. Nu se cunosc cu certitudine stramosii salbatici ai Siamezei, dar asa cum reflecta ii si numele, regiunea de origine este Siamul.

Primele exemplare aparute in comparatie cu cele ce reprezinta rasa de astazi prezentau un aspect exterior mai rustic, mult apropiat de cel al tipului european, contrastul dintre coloritul extremitatilor si cel al restului corpului nefiind marcant, albastrul ochilor mai putin intens, capul mult rotunjit. Astfel, prin programele de selectie s-a reusit ameliorarea coloritului si aspectului blanii si accentuarea culorii albastre a ochilor.

Siamezele reusesc sa se faca cunoscute si ajung in Occident abia la sfarsitul secolului al XIX-lea. Primele exemplare au fost privite cu suspiciune datorita parului scurt, aspectului prea exotic pentru gustul european si a constitutiei prea fine. Doi subiecti de origine necunoscuta au fost prezentati in 1871 intr-o expozitie la Crystal Palace, Londra, aparitie ce a dus la reactii variate in lumea iubitorilor de feline. In 1885, in alta expozitie sustinuta la Crystal Palace, Siameza era premiata cu titlul de cea mai frumoasa pisica dintre cele cu par scurt. In 1890, primele exemplare de Siameza sunt importate in Statele Unite si Marea Britanie. In 1892 a fost stabilit primul standard pentru rasa Siameza de catre GCCF (Governing Council of the Cat Fancy), in Anglia. In 1914, Siamese Cat Society of America stabileste standardul rasei, fiind acceptat de catre CFA in 1927.

Siameza este acceptata de urmatoarele organizatii si oficii internationale: American Association of Cat Enthusiasts (AACE), American Cat Association (ACA), American Cat Fancier’s Association (ACFA), Canadian Cat Association (CCA), Cat Fanciers’ Association (CFA), Cat Fanciers’ Federation (CFF), The International Cat Association (TICA), Traditional Cat Association, Inc. (TCA), United Feline Organization (UFO).

 Aspectul exterior si dimensiunile

Cea mai frapanta trasatura a Siamezelor (in afara ochilor lor mari si albastri) este coloritul lor caracteristic, numit colourpoint sau pointed. Astfel, corpul pisicii este intotdeauna de o nuanta mai deschisa, in timp ce extremitatile, fata, coada, urechile si labutele (points, extremitatile) sunt intotdeauna de o culoare mai inchisa. In urma unor studii s-a ajuns la concluzia ca distribuirea pigmentatiei se face si pe baza diferentei de temperatura. Astfel, extremitatile a caror temperatura este usor mai scazuta, se pigmenteaza mai accentuat.

Cat Fanciers Association (CFA) recunoaste doar patru varietati de culoare la Siameza, respectiv, seal point, blue point, chocolate point si liliac point. Cu toate acestea, alte asociatii feline accepta si alte varietati, cum ar fi: red point, cream point, cinnamon point, fawn point, tortie point, lynx point si tortie lynx point. In cadrul CFA, aceste varietati de culoare ale Siamezei sunt considerate ca apartinand unei rase distincte numita colorpoint cu parul scurt. Siameza se incadreaza in grupa pisicilor cu parul scurt. Varianta cu parul lung este considerata o rasa distincta, numita sau Javaneza, in functie de desenul blanii.

Exista doua tipuri conformationale. Siameza de expozitie este caracterizata printr-un corp alungit, elegant, zvelt, linii ascutite si rafinate si un cap alungit, ascutit, de forma conica. Urechile sunt mari proportional cu capul si ascutite, ochii oblici si migdalati, iar coada este mai groasa la baza, conica si similara unui bici.

Tipul traditional de Siameza (de asemenea cunoscut si ca Applehead) este reprezentat printr-o pisica de talie medie spre mare, robusta cu corpul musculos si o osatura puternica. Capul este mai degraba rotund decat conic, iar urechile sunt de dimensiuni medii, rotunjite la varfuri.

 Personalitatea

Siamezele sunt recunoscute pentru talentul lor de a comunica cu tovarasii lor umani. Daca va doriti sa aveti parte de liniste si pace cand va intoarceti istoviti de la servici, aceasta rasa s-ar putea sa nu fie o idee prea buna. Mieunatul prelung al Siamezei poate fi un pic enervant pentru unii, dar crescatorii de Siameze apreciaza abilitatea rasei de a comunica. Siamezele sunt maiestre in manipularea afectiva a stapanului lor. Siamezele sunt sociabile si dependente de companionii lor umani. Sunt inteligente si loiale, pretinzand atentie, afectiune si implicare activa lor. Daca sunt lasate singure prea des, se intristeaza si isi pierd din vivacitatea caracteristica. Odata ce v-ati creat o relatie puternica cu acestea, puteti sa fiti sigur ca veti avea un companion iubitor si devotat pe viata.

 Relatiile cu familia si casa

Foarte energica, cu o capacitate mare de reactie, Siamezei ii place sa fie intotdeauna in centrul atentiei. Sociabila si afectuoasa, nu-i place sa stea singura. Se adapteaza foarte bine la viata de interior, creindu-si anumite tabieturi. Isi stabileste o relatie puternica cu unul dintre membrii familiei, pe care il va urmari necontenit, putand deveni posesiva si geloasa. Este toleranta cu alte animalute de companie si cu copiii, atata timp cat simte ca ea este cea mai importanta.

 Aspecte particulare

Siamezele au nevoie de o minima ingrijire. Blana lor este foarte scurta, deasa si aderenta la corp, fara substrat de puf. Piepatanul lor favorit este chiar mana dumneavoastra, care se mangaie bland corpul. De asemenea, puteti utiliza o perie cu peri de cauciuc, astfel ca periindu-le o data pe saptamana le veti mentine blanita curata si lucioasa. Siameza este o pisica care naparleste moderat.

 Boli si afectiuni curente

Siamezele sunt, in general, pisici sanatoase, dar, ca si in cazul altor rase pure, la unele linii au fost constatate anumite perdispozitii genetice. Unele Siameze sunt predispuse gingivitelor, amiloidozei (boala distrofica a ficatului) si cardiopatiilor.

Cu o alimentatie adecvata, miscare, ingrijire medical veterinara (vaccinari, deparazitari, controale periodice, etc.) si afectiune din partea stapanului, Siamezele vor fi longevive.

Siamezele sunt tinta afectiunilor curente specifice felinelor in general, fara o frecventa crescuta a uneia dintre ele. Masculii nu sunt feriti de sindromul urologic felin (formarea de pietricele la nivel renal sau vezical), motiv pentru care trebuie avuta o atentie sporita asupra alimentatiei si aparitiei eventualelor dificultati de urinare.

Dupa o anumita varsta, in functie si de individ, au tendinta de a depune tartru dentar, cu predilectie pe molari si carnasiere.

Ideal este ca dupa varsta de 6-8 ani, chiar daca aveti un exemplar sanatos, sa-i faceti un control de rutina si cateva investigatii (ecografie, radiografie , analize de sange si urina) pentru a depista din timp eventualele sensibilitati si pentru a incerca remedierea acestora printr-o alimentatie corespunzatoare sau cu ajutorul unui tratament adecvat.